95.
Tu înalţă focul
1. Tu înalţă focul în adâncul meu,
Flacăra luminii răspândind mereu,
Fiinţa mea întreagă
eu ți-o dăruiesc.
Strânge-o cu putere,
Mire drag ceresc.
R: Izvor de viaţă şi cu pace nins,
În întuneric cerul mi-l aprinzi;
Tu plânsul rugii
mi-l asculți mereu,
Doamne-al iertării,
Sfinte Dumnezu.
2. Tu mă-nconjoară cu dreptatea Ta
Când cel rău coboară
la fântâna mea,
De se face noapte
într-al zilei gând,
Tu, ca o stea să străluceşti curând.
R: Izvor de viaţă şi cu pace nins,
În întuneric cerul mi-l aprinzi;
Tu plânsul rugii
mi-l asculți mereu,
Doamne-al iertării,
Sfinte Dumnezu.
3. Veşnica lumină ne va lumina,
Fii bucurie! Nu te-nfricoşa!
Bocetul să tacă, se aude sus
Cântecul iubirii:
“E în prag Isus!’’
R: Izvor de viaţă şi cu pace nins,
În întuneric cerul mi-l aprinzi;
Tu plânsul rugii
mi-l asculti mereu,
Doamne-al iertării,
Sfinte Dumnezu.