87.
O, Doamne-aşterne slava Ta
1. O, Doamne-aşterne slava Ta
În templul vieţii mele,
Şi mistuie tot ce e rău
Și iartă-mi păcatele grele.
Curat şi sfânt, smerit şi blând
Să umblu pe-a Ta cale
Şi-n umilinţă eu să port
Povara slavei Tale.
2. Când Domnul sfânt trăieşte-n noi,
Ce bucurie-adâncă,
Şi ce minune-n cort de lut
Eternul să pătrundă.
Şi cum aş vrea, Stăpâne drag,
Să ai în al meu suflet
Un templu scump,
Împodobit cu lacrimi şi laude sfinte.