338.

De dragul Tău

1. Învaţă-ne, de dragul Tău, Isus, să ne jertfim. nu­-n vorbe, ci cu fapta şi­-adevărul să iubim. Răniţi când suntem, cu răbdare să ştim să suferim, iar când ni-e greu, de dragul Tău, Isus, să nu cârtim. R: Învaţă-ne, în Trupul Tău, unitatea s-­o păstrăm și­-nvaţă-ne, de dragul Tău, să nu ne mai certăm. Învaţă-ne blândeţea Ta­-n privire s-o purtăm și-­nvaţă-ne, de dragul Tău, din suflet să iertăm. 2. Învaţă-ne, de dragul Tău, smeriţi şi blânzi să fim, și cu-­al smereniei gând în noi pe toţi să-­i preţuim. Pe alţii mai presus de noi să ştim să îi privim și­-nvaţă-ne, de dragul Tău, smeriţi să îi slujim. R: Învaţă-ne, în Trupul Tău, unitatea s-­o păstrăm și­-nvaţă-ne, de dragul Tău, să nu ne mai certăm. Învaţă-ne blândeţea Ta­-n privire s-o purtăm și-­nvaţă-ne, de dragul Tău, din suflet să iertăm. 3. Învaţă-ne în orice zi sfinţenia s­-o căutăm, pe buze şi în inimă-­adevărul să­-l păstrăm. Pe cei căzuţi cu dragoste şi har să-­i ridicăm, iar când ne­-nveţi şi ne vorbeşti cu drag să Te­-ascultăm. R: Învaţă-ne, de dragul Tău, în unitate s­ă trăim și unul pentru celălalt în rugi să mijlocim. Din inimă, cu dragoste și fără păreri de rău să dăruim și tot ce facem să fie de dragul Tău.