331.
Când la masa Ta mă chemi
1. Când la masa Ta mă chemi să privesc la Tine,
Înţeleg cât ai plătit, Doamne, pentru mine,
Trupul Tău s-a frânt pe lemn
ca să-mi dai iertare,
Astăzi inima mi-o frâng, jertfă de-ascultare.
2. Pribegeam pe căi pustii, Tu le-ai dat uitării,
Am fost robi, dar ne-ai făcut fii ai îndurării.
Ai purtat pe frunte spini, să ne dai cununa.
Vrem ‘naintea Ta să fim, prin iubire, una.
3. Suntem fraţi, şi-n Casa Ta dragostea ne strânge,
Suntem toţi răscumpăraţi
doar prin sfântul sânge.
Stăm la masa Ta știind că nu-i mult și vine
Ziua când în ceruri sus vom cina cu Tine.