326.
Ridică-te, oștirea lui Cristos
1. Ridică-te, oştirea lui Cristos,
la chemarea Lui răspunde!
Chiar cei mai slabi să spună: „Tari suntem,
întăriţi de-a Lui putere”.
Iar prin credinţă şi-adevăr,
minciuna celui rău surpând,
Vom căuta, de dragoste mânaţi,
din foc pe mulţi să-i scoatem.
2. De dragul sufletelor prinse-n laţ,
noi luptăm cu-amăgitorul,
Iar sabia ce vindecă răniţi,
mânuim cu vrednicie.
Chiar în vâltoarea luptei prinşi,
rămânem ferm încredinţaţi:
Cristos va lua, răsplată-a jertfei Lui,
neamurile-n moştenire.
3. Vino şi vezi iubirea, mila Lui,
când Cristos e frânt pe cruce,
Apoi duşmanii Lui ce zac zdrobiţi,
când din moarte El învie.
El se iveşte din mormânt
și-ncepe-al biruinţei cânt
Ce curge-adânc şi creşte neoprit
până-n ziua veşniciei.
4. O, Sfinte Duh, dă har să biruim
orice piedică pe cale,
Şi, cu credinţă alergând spre ţel,
să primim cununa slavei.
În timp ce-un nor de martori vii
vestesc a' harului isprăvi,
Tânjim şi noi s-ajungem ziua când
cu Isus vom sta în slavă.