Ridică-te, oștirea lui Cristos

1. Ridică-te, oştirea lui Cristos, la chemarea Lui răspunde! Chiar cei mai slabi să spună: „Tari suntem, întăriţi de-a Lui putere”. Iar prin credinţă şi-adevăr, minciuna celui rău surpând, Vom căuta, de dragoste mânaţi, din foc pe mulţi să-i scoatem. 2. De dragul sufletelor prinse-n laţ, noi luptăm cu-amăgitorul, Iar sabia ce vindecă răniţi, mânuim cu vrednicie. Chiar în vâltoarea luptei prinşi, rămânem ferm încredinţaţi: Cristos va lua, răsplată-a jertfei Lui, neamurile-n moştenire. 3. Vino şi vezi iubirea, mila Lui, când Cristos e frânt pe cruce, Apoi duşmanii Lui ce zac zdrobiţi, când din moarte El învie. El se iveşte din mormânt și-ncepe-al biruinţei cânt Ce curge-adânc şi creşte neoprit până-n ziua veşniciei. 4. O, Sfinte Duh, dă har să biruim orice piedică pe cale, Şi, cu credinţă alergând spre ţel, să primim cununa slavei. În timp ce-un nor de martori vii vestesc a' harului isprăvi, Tânjim şi noi s-ajungem ziua când cu Isus vom sta în slavă.