311.

Un rob

1. Să răstigneşti urechea mea Pe lemnul uşii Tale, Pecetea Ta s-o port aşa, Pe trupul meu şi-n carnea mea, Întreaga vieţii cale. R: Aleg de-acum robia Ta Cu frângerea de sine, Şi să rămân aşa aş vrea, Nevrednic rob în casa Ta, Să nu ies de la Tine! 2. Să fiu cu umerii în jug Sub sarcina Ta bună, Să strâng cu mâinile de plug, S-ascult la glasul Tău din rug Cu dorul la cunună! R: Aleg de-acum robia Ta Cu frângerea de sine, Şi să rămân aşa aş vrea, Nevrednic rob în casa Ta, Să nu ies de la Tine! 3. Prin arşiţă şi ploi arând În ţarina Ta sfântă, Cu harul ne-nţeles în gând, Să pun sămânţa Ta plângând, Când inima mea cântă! R: Aleg de-acum robia Ta Cu frângerea de sine, Şi să rămân aşa aş vrea, Nevrednic rob în casa Ta, Să nu ies de la Tine! 4. Şi-apoi, când seara pe colini E ziua mea apusă, De am să vin cu snopi puţini, Să vadă ochii Tăi divini Urechea mea străpunsă! R: Aleg de-acum robia Ta Cu frângerea de sine, Şi să rămân aşa aş vrea, Nevrednic rob în casa Ta, Să nu ies de la Tine!