305.
Sunt un pribeag
1. Sunt un pribeag fără de țară,
rătăcitor prin lung pustiu,
Dar am în ceruri o comoară
Și țara mea e-n veșnicii.
R: Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
se va sfârși al meu suspin.
2. Voi lepăda a mea povară,
eliberat de crucea grea.
Nădejdea mea nu o să moară,
căci voi intra-n odihna Sa.
R: Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
se va sfârși al meu suspin.
3. Tu vezi ce grea e-naintarea,
mă lupt să biruiesc mereu!
Un dor nespus mă cheamă-acasă,
e dorul după Dumnezeu!
R: Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
se va sfârși al meu suspin.
4. Și voi parcurge calea toată
și voi ajunge-al meu sfârșit.
Primit voi fi cu bucurie
acasă, când voi fi sosit!
R: Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
se va sfârși al meu suspin.