300.
Sfânt cuptor al suferinței
1. Sfânt cuptor al suferinței,
ce mă arzi, fără să pier,
(: Aripi noi dai tu credinței,
să mă ‘nalțe către cer. :)
2. Iar din lutul ce-nfășoară
viața sufletului meu,
(: Tu faci zilnic să răsară
Chipul sfânt din Dumnezeu. :)
3. Îmi țeși haine din lumina
veșnicei neprihăniri,
(: Curățindu-mi toată tina
omeneștii mele firi. :)
4. Sfânt cuptor de suferință,
tu de Domnu-ai fost sfințit,
(: Când pe cruce-a Lui Ființă
pentru mine S-a jertfit. :)
5. Mă sfințește totdeauna,
o, cerescule cuptor,
(: Ca să pot primi cununa
la sfârșit, biruitor. :)