295.
Doar Domnul meu odihnă-mi dă
1. Doar Domnul meu odihnă-mi dă,
mi-e stâncă, mântuire,
De-orice vrăjmaș mă apără,
de orișice clintire.
Când glasul li-e amăgitor
și vorba lor rănește,
Privesc spre Cel Neprihănit,
spre Cel ce mă-ntărește.
R: Îi cânt laudă, Aleluia,
mi-e răsplată și-avut,
El e veșnic și statornic,
izbăvire și scut.
2. La El găsește-ți, suflete,
tăria-n ispitire,
Când răul să se-ntindă stă,
te ții de mântuire.
Averile vin și se duc,
nu te lega de ele!
Sădește-n cer, căci partea ta
e dincolo de stele.
R: Îi cânt laudă, Aleluia,
mi-e răsplată și-avut,
El e veșnic și statornic,
izbăvire și scut.
3. Doar înspre Domnul voi privi
și-n El mă voi încrede.
Îi spun durerea mea, căci știu:
milos e-n orice vreme.
Deși mi-e viața freamăt scurt,
o șoaptă care-adie,
Cristos blestemul morții-a frânt
și-al Lui sunt pe vecie.
R: Îi cânt laudă, Aleluia,
mi-e răsplată și-avut,
El e veșnic și statornic,
izbăvire și scut.
Îi cânt laudă, Aleluia,
mi-e răsplată și-avut,
El e veșnic și statornic,
izbăvire și scut.