277.
O, du-mă pe stânca cea ‘naltă
1. O, du-mă pe stânca cea 'naltă
La care nu pot să ajung.
În urmă să las lumea toată,
De rău și ispite să fug,
De rău și ispite să fug.
2. Aș vrea-n cortul Tău pe vecie
Să stau la-adăpost de-orice rău,
Un turn de scăpare să-mi fie
Puternicul meu Dumnezeu,
Puternicul meu Dumnezeu.
3. Departe de vuietul urii,
Doar blândul Tău glas să aud.
O, du-mă pe stânca iubirii,
Sub aripa Ta să m-ascund,
Sub aripa Ta să m-ascund.