244.
Ce oceane de iubire
1. Ce oceane de iubire
se revarsă ne-ncetat
Spre întreaga omenire
din al vieții Prinț ‘junghiat!
Cum să uiți așa iubire?
Cum să te oprești din cânt?
Al Lui Nume-i nemurire,
cunoscut va fi oricând!
2. Muntele crucificării
din belșug izvoare-a dat,
Curg prin porțile-ndurării
sfinți torenți de har bogat.
Dragostea și îndurarea
din înalt s-au revărsat,
Pacea sfântă și dreptatea
lumea rea au sărutat.
3. Vreau să Te cinstesc cu viața
și iubirea să Ți-o-nchin,
Să-Ți doresc Împărăția,
ființa mea să-Ți fie imn!
Slava Tu-mi vei fi în totul,
nu mai vreau lumesc să fiu,
Liber sunt, sfințit prin Duhul
și-Ți port Numele ca fiu.
4. Adevărul Tău mi-e Cale,
merg prin Duh și prin Cuvânt,
Harul Tău mi-ajunge-n toate,
Doamne, Te urmez crezând.
Tu reverși din plinătatea-Ți
dragoste, puteri cerești,
Din belșug, fără măsură,
ca de El să m-alipești!