238.
Slăviți-l pe Cristos
1. N-or dăinui comori sub cer, nici ceea ce trudim;
Când casa n-o zidește El, zadarnic ostenim.
Cei ce cu „mâine” v-ați fălit, uitând c-aicea jos
Vi-e traiul abur scurt, grăbit,
slăviți-L pe Cristos!
R: Slăviți-L, căci e Împărat,
Slăviți-L pe Cristos!
Cântați domnia-I necurmat,
Slăviți-L pe Cristos!
2. Precum în cer și pe pământ să fie voia Lui!
Slăviți-L, căci e Dragoste și Pâinea cerului.
La apa vie e chemat să vină cel setos,
Să bea din cupa harului, slăviți-L pe Cristos!
R: Slăviți-L, căci e Împărat,
Slăviți-L pe Cristos!
Cântați domnia-I necurmat,
Slăviți-L pe Cristos!
3. Iar când Cel drept și-adevărat
și Marele „Eu sunt”
Va face El, Cel junghiat, cer nou și nou pământ,
Atunci vom locui cu El, cu Mielul glorios,
Făclie veșnic ne va fi, slăviți-L pe Cristos!
R: Slăviți-L, căci e Împărat,
Slăviți-L pe Cristos!
Cântați domnia-I necurmat,
Slăviți-L pe Cristos!