236.
Steaua dimineții
1. Peste negre zări răsare sfânta dimineţii Stea,
Ea promite-o zi senină și-n inima mea.
Zori eterni străbat prin neguri,
umbra nopţii e-n apus.
Toţi aşteaptă să Se-arate Soarele etern, Isus!
2. Duceţi vestea-n lumea largă,
vine Regele promis,
Vremea răului şi-a morţii pieri-va-n abis!
Și va fi zidire nouă, într-o clipă-om fi schimbaţi.
N-auzi vocea ce ne cheamă?
”Treji să fiți, nu-ntârziaţi!”
3. În curând, pe nori coboară ca un fulger luminos.
Tot pământul se-nfioară, e Domnul Cristos!
Și-orice ochi vedea-va slava Regelui biruitor.
Sfinți din orice neam și secol
Îl vor saluta pe nor.
4. Până-n zorii-acelei zile, alergarea vom sfârşi.
Şi privindu-L faţă-n faţă, ca El vom fi.
Iar a Lui, care ne iubeşte,
care-n sânge ne-a spălat,
Fie slava şi puterea de acum şi până-n veac.