229.
Slăvit Împărat
1. Tu, Doamne, ești plin de-ndurare,
De har Ți-este nins tot veșmântul,
Iar dragostea Ta jertfitoare
N-o poate cuprinde pământul.
A Ta bunătate revarsă
Balsam și miresme de-alin.
Spre noi când Ți-e fața întoarsă,
Ni-e cerul de dor și lumini.
2. Doar Tu, cea mai scumpă comoară,
Ești sfânt, minunat și perfect!
În Tine nu-i umbră de-ocară,
Ești vrednic de slavă și drept.
Puterea-i a Ta-n întregime,
Pe toate le vezi și le știi,
Nimic nu Te-ntrece-n mărime,
Ești Domn și în veac vei domni!
3. Privim copleșiți de uimire,
Ce-adânc Te-ai smerit la Calvar!
Prin jertfă ne-ai dat mântuire
Și viață eternă prin har.
Să fie ‘nălțat al Tău Nume,
Măreț Salvator și-mpărat,
Cu răscumpărații din lume
Strigăm: „Fii în veci lăudat și-adorat,
Al nostru slăvit Împărat!”