219.
De n-ai fi coborât
1. De n-ai fi coborât din slavă
Şi nu Te-ai fi-mbrăcat în lut,
Doar haina arsă de ocară
Pe inimi reci am fi avut.
Dar Te-ai gândit din slăvi divine
Să dai pe-un lut veşmânt slăvit,
Ca noi să ne-mbrăcăm prin Tine
Cu-al slavei strai neprihănit.
2. De nu ai fi păşit prin lume
De greul crucii-mpovărat,
Am pribegi străini de Tine,
Legaţi de moarte prin păcat.
Dar Te-ai gândit din slăvi divine
Să dai pe-o cruce tronul Tău,
Ca noi să fim legaţi de Tine
Şi izbăviţi de orice rău.
3. De n-ai fi plin de bunătate
Și nu Te-ai fi-ndurat de noi,
Am fi şi azi pierduţi în noapte,
Căzuţi în patimi şi noroi.
Dar Te-ai gândit din slăvi divine
Să dai coroana Ta pe spini,
Ca noi să-mpărăţim cu Tine
Şi-n veci cununa Ta să fim.