218.
Ce-i harul?
1. Mă-ntrebi: ce e harul?
E-o sfântă minune,
Când soarele-apare și nu mai apune,
Şi chiar peste neguri şi nori de-ncercări,
Te poartă-n lumină pea’ slavei cărări.
2. Ce-i harul?
E Domnul ce vine pe valuri
Şi-n miezul de noapte te-aduce la maluri;
E Domnul, Păstorul, ce-ţi dă un sărut,
Când alţii cu pumnii-ncleştaţi te-au bătut.
3. Ce-i harul?
E-o viaţă deplin înnoită
În sângele jertfei, ca neaua albită.
E haina purtată din zori la apus,
Dar fără de pată în Domnul Isus.
4. Ce-i harul?
E visul deja ce se vede,
Trăit cu iubire în cel care crede;
E pacea pe fața acelui iertat,
În vorbele sfinte și-n gândul curat.
5. Ce-i harul?
E Domnul pe crucea amară,
În locul tău, Mielul întins ca să moară,
E ziua-nvierii din veacul cel rău,
Când poți și tu spune: „Sunt, Doamne, al Tău!”