212.
Lauda mea e Mântuitorul
1. Lauda mea e Mântuitorul,
Prin sânge m‑a răscumpărat,
Păcatul meu I‑a‑nfipt pironul
Și pe un lemn L‑a atârnat.
Lauda mea e Mântuitorul,
Ce‑a frânt domnia morții reci,
El mi‑e salvarea în fața Celui drept,
Neprihănirea mea pe veci,
Neprihănirea mea pe veci.
2. Lauda mea e Mântuitorul,
A Lui mi‑e viața, dragostea,
Niciunde nu‑mi mai fuge dorul,
Doar El e desfătarea mea!
Lauda mea e Mântuitorul,
Stau ferm pe Cel ce‑i credincios,
De‑s tari dușmanii și cad asupra mea,
Prin har rămân victorios,
Prin har rămân victorios!
3. Lauda mea e Mântuitorul,
Cunună mi‑e‑ndurarea Lui,
Mă poartă‑n zbor spre cer ca vulturul,
Mi‑e imn etern izbânda Lui.
Lauda mea e Mântuitorul,
La porți de aur m‑a primi,
Iar pentru mine, aceasta‑i Paradis:
Când Fața‑I, pururi, voi privi,
Când Fața‑I, pururi, voi privi!