205.
Ce zori slăvite
1. Ce zori slăvite! Ce străluciri,
Când nădejdea răsare-n Ierusalim!
Pânza-i lăsată, în grotă-s lumini,
Îngerii ne vestesc: Cristos e viu!
Al mântuirii plan:
Dragostea şi durerea nasc viaţa.
El, Fiul Omului, l-a-mplinit
Când din morţi a înviat!
2. Plânge Maria, „Unde L-au pus?”
Tulburată se-ntoarce dinspre mormânt.
Blând îşi aude numele spus,
E Stăpânul! E Domnul la viaţă-adus!
Prin veacuri glasul Lui,
Viaţă dând, vindecând, pace a adus.
Măreţ va răsuna, căci e viu,
El din morţi a înviat!
3. Una cu Tatăl, veşnicul Fiu,
Prin al Său Duh Preasfânt, El ia chip în noi.
Cinste, onoare, slavă în veci
Regelui cu putere încoronat!
Cristos a biruit!
Iadu-i frânt, viaţa-a-nvins, noi am înviat!
Cu El vom stăpâni, căci e viu,
El din morţi a înviat!