190.
Ce tainică și mare
1. Ce tainică și mare, și greu de înțeles,
Și totuși, ce duioasă e vestea ce-o primesc:
Sub cerul cel albastru, pe paie-n iesle pus,
Un loc să dormi în lume Tu ai găsit, Isus!
2. O pasăre-și găsește un cuib unde să stea
Și orice creatură își are casa sa.
Tu, Rege sfânt din ceruri, Cuvântul viu, divin,
În lumea noastră rece nu ai nici un cămin.
3. Dar vino! Al meu suflet și inima-Ți predau,
Mă rog, suspin, Te caut,
Pe Tine doar Te vreau.
O, locuiește-n mine, așa să fiu aș vrea,
De nașterea-Ți aproape întreagă viața mea.