182.
Când Domnul e ‘nălțat
1. Când Domnul e ‘nălțat de-al nostru cânt
Și adorarea-alungă-al falei gând,
Tresaltă-ntreaga fire atunci strigând:
„ALELUIA!”
2. Adeseori, cântându-I, am aflat
Noi lumi de frumuseți ce ne-au mișcat,
Să ridicăm spre El un mai bogat:
„ALELUIA!”
3. Biserica, prin slujbe și cântări,
Purtata-n secole de-nverșunări
În orice grai, același adevăr:
„ALELUIA!”
4. Și n-a cântat un psalm atunci Isus
Când răul chiar Lumina-ar fi distrus?
Deci, să cântăm! El răul a răpus!
„ALELUIA!”
5. Spre laudă instrumente acordați!
De pretutindeni, coruri, jubilați!
Și prin credință pururi să cântați:
„ALELUIA!”