159.
Dumnezeule puternic
1. Dumnezeule puternic, proslăvit cu osanale, Multe, mari și minunate-s toate lucrurile Tale!
Despre slava Ta ne spune
ceru-n seri cu lună nouă,
Dimineața, răsăritul oglindit în strop de rouă.
/: În tăcerea-adâncă-a nopții,
al privighetorii tril,
ziua în amiaza mare,
râsul vesel de copil. :/
2. Cum Te-nvăluiești în soare și în raze de lumină,
uneori în mii de stele, altădată-n lună plină!
Cum se poate să Te-mbrace
mica și plăpânda floare,
când pe Tine nu Te-ncape
cer, ocean, pământ și mare?
/: Te-am căutat în clipe grele
printre slăvile senine,
Te-am strigat peste adâncuri
și Tu mi-ai răspuns din mine! :/
3. Cum rămâi în veci Același,
mintea-mi nu pricepe! Cum!
Tu nu ai nici ieri, nici mâine,
ci un veșnic azi și-acum?
Toate laudele mele le-am legat într-un mănunchi, ca să Ți le-aduc ‘nainte,
prosternându-mă-n genunchi,
/: Iar cu inima-ndreptată
spre cereștile-Ți altare,
Te slăvesc și zi și noapte,
Tată sfânt și bun și mare! :/