14.
Iubirea-adâncă-a Tatălui
1. Iubirea-adâncă-a Tatălui
Nimic nu o măsoară,
Ce-avea mai scump El dărui,
Făcând din noi comoară.
Durere de ne-nchipuit,
Căci Tatăl Și-a-ntors faţa,
Pe Cel Ales L-a părăsit,
Iar nouă ne-a dat viaţa.
2. La Fiul răstignit privesc,
Păcatu-mi cum Îl frânge,
În rând cu cei ce Îl hulesc
Şi vocea mea-L străpunge,
Pe cruce eu Te-am ţintuit,
Dar când Ţi-ai dat suflarea,
Al nopţii chin s-a risipit,
Şi mi-ai adus iertarea.
3. Cu ce-aş putea să mă mândresc,
Căci daruri n-am, nici fapte?
Cu învierea-I mă fălesc,
Cu salvatoarea-I moarte.
O, nu-s de-ajuns spre-a-Ţi mulţumi
Nici cânt, nici osanale;
Cristos cu viaţa Sa plăti
A mea răscumpărare!