120.
Speranţa mea e în Isus
1. Speranţa mea e în Isus,
far luminos pe calea mea,
E adăpost, e stânca mea,
tare-n furtuni şi vreme rea.
Ce pace-mi dă prezenţa Sa
când temeri vin şi lupta-i grea!
Mângâietor e-al meu Isus,
dragostea Lui îmi e de-ajuns.
2. Isus Cristos Cel întrupat,
slava cerească-a părăsit,
Divinul dar nepreţuit
de păcătos dispreţuit.
Isus muri nevinovat,
cu Dumnezeu ne-a împăcat,
Păcatul meu e ispăşit,
prin moartea Lui sunt mântuit.
3. A fost jertfit pe-o cruce grea,
El, gloriosul Împărat.
Dar S-a ’nălţat biruitor
când din mormânt a înviat.
Prin sânge sfânt ce s-a vărsat
sunt de păcat eliberat,
Căci sunt al Său şi El e-al meu,
sunt un copil de Dumnezeu.
4. De teamă sunt eliberat
doar prin puterea lui Isus.
Din prima zi pân’ la apus,
de braţul Lui eu sunt condus.
Nici iadul chiar, şi nici vreun om
nu mă despart de-al meu Sfânt Domn,
Şi până când ne-om întâlni,
doar cu Isus eu voi trăi.