119.
Să-Ți cânt Ție
1. De mi-ar plânge tot adâncul,
Dacă-aș fi uitat și frânt,
Rană de mi-ar cuvântul,
Doamne, să încep să cânt.
R: Deznădejdea sau durerea
Să nu poată-a mă opri
Să-Ți cânt Ție, numai Ție,
Până-n veșnicii.
2. Chiar de-ar fi s-aud furtuna,
Vânt și mare șuierând,
Și chiar glasu-mi de s-ar stinge,
Doamne, să încep să cânt.
R: Deznădejdea sau durerea
Să nu poată-a mă opri
Să-Ți cânt Ție, numai Ție,
Până-n veșnicii.
3. De-aș vedea venind sfârșitul,
Noaptea gându-mi cuprinzând,
Valea morții când voi trece,
Doamne, să încep să cânt.
R: Deznădejdea sau durerea
Să nu poată-a mă opri
Să-Ți cânt Ție, numai Ție,
Până-n veșnicii.
4. Să încep să cânt prin Tine
Orice-ar fi, oriunde-oricând,
Să-nalț, Doamne, psalmi de laudă
Și cântări cu miez să cânt.
R: Deznădejdea sau durerea
Să nu poată-a mă opri
Să-Ți cânt Ție, numai Ție,
Până-n veșnicii.