59.
Inteleptii lumii ma înconjoara
Înțelepții lumii mă înconjoară
Și mă întreabă cine-I Isus.
Pun la-ndoială a mea credință
Și spun că voi suferi nespus.
De nimeni nu mă tem pe Tine când Te chem
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc.
În fața cui voi sta nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.
Privesc în zare mărețul soare
Ce strălucește neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare
Cine-l conduce? Cin' l-a creat?
Și dacă într-o zi soarele-ar zăbovi
Cine-ar cunoaște această cauză?
Știința omului cu-nțelepciunea lui
Nu va cunoaște taina soarelui.
Câmpii și valea, marea și munții
Vestesc iubirea Celui Prea 'nalt.
Tot universul și-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.
Și toate florile-și deschid petalele
Pe-al câmpului ogor nemărginit.
Și tot ce ai creat omului Tu i-ai dat
Fiindcă-atât de mult Tu l-ai iubit.