59.
Inteleptii lumii ma înconjoara

Înțelepții lumii mă înconjoară
Și mă întreabă cine-I Isus.
Pun la-ndoială a mea credință
Și spun că voi suferi nespus.
/:De nimeni nu mă tem pe Tine când Te chem
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc.
În fața cui voi sta nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.:/
Privesc în zare mărețul soare
Ce strălucește neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare
Cine-l conduce? Cin' l-a creat?
/:Și dacă într-o zi soarele-ar zăbovi
Cine-ar cunoaște această cauză?
Știința omului cu-nțelepciunea lui
Nu va cunoaște taina soarelui.:/
Câmpii și valea, marea și munții
Vestesc iubirea Celui Prea 'nalt.
Tot universul și-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.
/:Și toate florile-și deschid petalele
Pe-al câmpului ogor nemărginit.
Și tot ce ai creat omului Tu i-ai dat
Fiindcă-atât de mult Tu l-ai iubit.:/