45.
Ce spune oare vântul calatorul
1. Ce spune oare vântul călătorul
Când se sfâșie printre crengi trudit,
Ce spune în durerea sa izvorul
/: Învolburat în muchii de granit? :/
Ce spune mărul ce-adumbrește drumul?
Cu trupul frânt de orice mână rea
Ce spune în căminul tău parfumul
/: Din trandafirii rupți de mâna ta? :/
R: Iubește! Spune tot ce-n zări palpită
Iubește! Spune vântul legănat
Iubește! Spune floarea cea strivită
/: Sub talpa ta, sub pasul tău distrat. :/
Iubește! Spune mierla din lucernă
Și adierea florilor de tei
Iubește căci iubirea e eternă
/: Și iată bate-n ușă vremea ei. :/
2. Iubește! Spune roua dimineții
Și mielul blând de mâna ta străpuns.
Nu face-un singur pas pe drumul vieții
/: Când pasul te desparte de Isus. :/
Nu spune-un gând, ce dragoste n-aduce
Și nu privii de nu privești duios
Și-abia atunci prin șoapta noastră dulce
/: Va suspina și va vorbi HRISTOS. :/
R: Iubește! Spune tot ce-n zări palpită
Iubește! Spune vântul legănat
Iubește! Spune floarea cea strivită
/: Sub talpa ta, sub pasul tău distrat. :/
Iubește! Spune mierla din lucernă
Și adierea florilor de tei
Iubește căci iubirea e eternă
/: Și iată bate-n ușă vremea ei. :/