A fost candva o frumoasa gradina

A fost cândva o frumoasă grădină Cu lotuși, cu crini, cu migdali și măslini Cu-o tainică și ne-ntinată lumină Cu-n cer ce-ar fi fost de-a pururi senin. Și-acolo-n Eden în grădina străveche Ca rod al iubirii și-al dorului sfânt A fost așezată întâia pereche /: Cu suflet ceresc Într-un cort de pământ. :/ Și-acolo-n Eden ca-ntr-o veșnică nuntă Legați în iubire, feriți de vrășmași Trăiau părtășia curată și sfântă Cu Domnul iubirii în Sfântu-I locaș. Dar nu prea departe în tainică umbră Satana privindu-i cu ochiul viclean Aduse-n grădină și ziua cea sumbră /: Cu moarte lovindu-i pe Eva și-Adam. :/ Vai, unde-i de-atuncea acea fericire Cerești desfătări din Edenul cel vechi? Durere și plâns și necaz și robie Pământ frământat, lovit de blestem. Și-a fost peste veacuri o altă grădină; Isus își așteaptă mireasa plăngând, Primind să plătească adânca ei vină /: Pe crucea Golgotei să moară iertând. :/ Și slava și pacea, viața, iubirea Pierdute atuncea în vechiul Eden Din nou le-am găsit primind mântuirea Prin jertfa ce-a frânt al morții blestem. Cântăm azi cu toții, cântăm azi mărire Din nou suntem liberi, din nou izbăviți. E-al nostrul Edenul cu-a lui strălucire Din nou suntem liberi, prin har mântuiți! Prin har suntem liberi, prin har mântuiți!