347.

Sa nu pot sa nu exist

Să nu pot să exist decât în Tine Să nu visez decât la chipul Tău Să înțeleg că ești numit Iubire Părinte Sfânt și Dumnezeu. Și lacrima din gene să-mi vestească Apropierea Ta ce schimbă chipul meu. Să curgă-n mine râul vieții Tale, Să am un cer albastru deschis în pieptul meu Și-n ceasul cel din urmă Doamne Sfinte Să pot cânta din nou iubirea Ta Cu tot să pot rosti din al meu suflet Sunt eu aici, primește ruga mea.