347.
Sa nu pot sa nu exist
Să nu pot să exist decât în Tine
Să nu visez decât la chipul Tău
Să înțeleg că ești numit Iubire
Părinte Sfânt și Dumnezeu.
Și lacrima din gene să-mi vestească
Apropierea Ta ce schimbă chipul meu.
Să curgă-n mine râul vieții Tale,
Să am un cer albastru deschis în pieptul meu
Și-n ceasul cel din urmă Doamne Sfinte
Să pot cânta din nou iubirea Ta
Cu tot să pot rosti din al meu suflet
Sunt eu aici, primește ruga mea.