Ma gandesc ades la Tine

Mă gândesc ades la Tine La iubirea Ta adâncă La fântâna apei vieții Ce mai izvorăște încă Doar un pas am mers spre ceruri Și m-ai răsplătit așa Cum gândirea cea mai 'naltă Niciodată n-ar visa. R: O, de s-ar deschide cerul Și Te-ai coborî în slavă S-ar aprinde înălțimea De splendoarea Ta grozavă Și s-ar despica în două Munții în cuprinsul lor De lumina Ta s-ar umple Muntele Măslinilor. Aș veni mereu la Tine Eu te-aș invita la cină Și Ți-aș dărui din inimi Inima de pace plină Aș privi mereu la chipul Care-a suferit disprețul Și spre fericirea noastră A plătit cu sânge prețul. Dacă voi păși vreodată În al nemuririi spațiu Ca în lumea înoită Îngerii să-mi fie frații Numai prin a Ta iubire Voi păși în veșnicie Tu-mi vei fi și-acolo Doamne Cea mai sfântă bucurie.