324.
Era odata un om
Era odată un om înconjurat de averi
Avea tot ce-și dorea
Și nimic nu era greu pentru el.
Dar într-o bună zi, iubirea lui Isus simți
Și tot ce avea a devenit ne-nsemnat.
Pentru-al său Mântuitor,
Pentru dragostea Sa
A lăsat în urmă tot,
Chiar și-atunci când toți râdeau.
R: El a-nțeles că viața lui
Nu are preț fără Isus,
Că totu-i gol și fără sens
Și toată împlinirea lui
E doar iubirea Domnului.
/: El a-nțeles, el a-nțeles... :/
A fost un băiat ce era ne-ntrecut
Era cunoscut peste tot și toți îl admirau
Dar dragostea crucii a schimbat al său țel
Și toți în uimire se-ntrebau ce-i cu el.
Iubirea Domnului, slăvită,
Îi copleșea sufletul
Dar ei n-au înțeles și l-au numit NEBUN.
Unde e nebunul ce viața își va da
Pe urmele Domnului Isus va călca?