317.

Am trecut prin pustiul (Mi-e sete)

Am trecut prin pustiul plăcerilor moarte Căutând fericirea măcar de moment Dar flăcări de iar dogoreau de departe Și setea din mine zvăcnește-n torent. R: Atunci am strigat: „Mi-e sete!” Păcatele grele m-au secătuit... Isus a venit, curățindu-mi viața Și apa vieții din mine a țâșnit. Acum sunt un pom sădit lângă ape O oază curată în al lumi pustiu Un râu izvorând din iubirea AGAPE Cu apa vieții din Cel Veșnic Viu. Și tu poate ești însetat după viață Și setea din tine te arde cumplit Isus te mai cheamă să stați față-nn față Să bei din izvorul ce ți-a pregătit. R2: Deci strigă și tu: „Mi-e sete!” Păcatele grele te-au secătuit... Isus vine azi curățându-ți viața Și apa vieții din tine va țâșni.