317.
Am trecut prin pustiul (Mi-e sete)
Am trecut prin pustiul plăcerilor moarte
Căutând fericirea măcar de moment
Dar flăcări de iar dogoreau de departe
Și setea din mine zvăcnește-n torent.
R: Atunci am strigat: „Mi-e sete!”
Păcatele grele m-au secătuit...
Isus a venit, curățindu-mi viața
Și apa vieții din mine a țâșnit.
Acum sunt un pom sădit lângă ape
O oază curată în al lumi pustiu
Un râu izvorând din iubirea AGAPE
Cu apa vieții din Cel Veșnic Viu.
Și tu poate ești însetat după viață
Și setea din tine te arde cumplit
Isus te mai cheamă să stați față-nn față
Să bei din izvorul ce ți-a pregătit.
R2: Deci strigă și tu: „Mi-e sete!”
Păcatele grele te-au secătuit...
Isus vine azi curățându-ți viața
Și apa vieții din tine va țâșni.