289.
Venind la regele iudeu
Venind la regele iudeu,
Isaia murmură cu jale
Așa vorbește Dumnezeu:
„Fă rânduială casei tale
/: Căci vei fi dus din patul tău
Către țărîna cea din vale.” :/
Iar regele s-a-ntros plângând,
Și-a zis cu fața la perete
„Tu știi Stăpâne drept și sfânt
Căci Tu mi-ai pus pe gând pecete
/: Și am trăit curat și sfânt
Și n-au fost patimi să mă-mbete.” :/
Văzând Stăpânul cel suprem
Acele lacrime umile
El care știe că suntem
Doar umbre pale și fragile
/: I-a prelungit al vieții ghem
Cu cinsprezece ani de zile. :/
Și iată mult s-a bucurat
De anii-aceștia, Ezechia.
Strigați creștini în lung și-n lat
Și dați de veste bucuria
/: Căci iată nouă ni s-a dat
Nu câțiva ani, ci veșnicia. :/