263.
Omule trecut-au de-atunci milenii
Omule trecut-au de-atunci milenii
Pe aripa vremii
De când într-o grădină
Ce Eden se numea
Eu ți-am sădit sămânța,
Te-am binecuvântat
Faptura mâinii mele
Cu un chip minunat ...
R: Omule, ce-ai facut omule,
Mi-ai luat în deșert Numele?
Iubirea Mea cea mare
Cu rău Mi-ai rasplatit
Și-n suferința grea
Tu M-ai nesocotit.
N-am să mai vin nicicând
Să bat la ușa Ta,
Dar am să vin odată
Și-atunci Te-oi întreba.