222.
Spun unii oameni ca viata
Spun unii oameni ca viața
A apărut din nimic
Întâmplător, din neant,
Lumea s-a ivit;
Eu însă știu adevărul
Și vreau să-l spun tuturor:
Tot ce există în Univers
Are un Creator.
R: Nu, nu, nu, nu-i o-ntâmplare
Nu, nu, nu, viața sub soare
Nu, nu, nu, e mâna care
Pe toate le-a făurit;
Nu, nu, nu, nu din genune
Nu, nu, nu, sunt toate pe lume,
Nu, nu, nu, cu-nțelepciune
Chiar Dumnezeu le-a zidit.
La început Creatorul
Cer si pământ a făcut
Și când a spus: „Să fie lumină!”,
Lumina a apărut
Soare și lună și stele,
Păsări și ape și vânt,
Ziua și noaptea au prins contur,
La un singur cuvânt.
Eu nu cunosc multe lucruri,
Sunt încă mic și nu știu
Însă mi-e clar că există
Dumnezeu veșinc viu
Și când privesc în oglindă
Îi mulțumesc că și eu
Am fost creat chiar de mâna Lui,
După chipul Lui.