142.
Se va spune odata
Se va spune odată: a fost un pământ
Cu flori și verdeață, cu păsări și cânt.
Dar fiare grozave ca tigrii și lei
Au vrut să împartă pământu-ntre ei.
R: /: Da, se va spune
Că jos în abis
A fost o lume
Și-un vechi Paradis. :/
Se va spune odată: a fost un pământ,
Un rai, o grădină a Domnului Sfânt.
Dar unul din îngeri și omul căzut
Cu-o ură de moarte pământu-au umplut.
Se va spune odată: a fost un pământ
Și sus pe o cruce, un nou legământ.
Ce grea suferință Christos a răbdat
Să scape pe omul căzut în păcat.
Se va spune odată: a fost un pământ
Și-o scumpă Mireasă, un tainic veșmânt,
Având și candele și vas și ulei
Dorind să-ntâlnească pe Mirele ei.
Se va spune odată: a fost un pământ
Și oamenii vii ce-au ieșit din mormânt
Și sus către ceruri cu toții-au zburat,
Și jos au rămas toți cei morți în păcat.