134.
Dor de tara, te-avânta
(Corul robilor evrei -„Nabucco”-G.Verdi)
Dor de țară, te-avântă departe!
Zboară lin spre-nsoritele plaiuri
Unde blânde-adieri parfumate
Scaldă munții și ceru-i senin.
A Iordanului vale salută
Și străvechile ziduri, azi sfărâmate.
Mândre Sion, tu țară pierdută,
Plângem toți pribegi al tău destin
Înstrunați a profeților harfă
Care-ascunsă în sălcii stă mută
Amintind strălucirea trecută
Unei vremi ce de mult ne zâmbea.
Cântă harfă a noastră durere
Plângi în strune a robilor soartă
Sau revarsă în inimi putere
Suferința să o știm a-ndura.
Suferința să știm a-ndura,
Suferința să știm a-ndura.
Noi să știm a-ndura...
(Corul creștinilor eliberați)
Tot mai sus se înalță cântarea mea;
Ea străbate văzduhul albastru
Preamărind și slăvind mântuirea
Ce prin Domnul Isus s-a coborât.
Să-i cântăm Lui Isus Salvatorul,
Mult Slăvitul în cer și pe pământ.
O veniți toți cu laudele voastre
Fericiți că El pe toți ne-a mântuit.
Să răsune pământul cu tot ce-i pe el
Căci din cer ne-a venit mântuirea
Aleluia într-una noi toți Îți cântăm
Și-Ți vestim Numele pe pământ.
Cântă harfă a noastră cântare,
Nu-nceta să vestești tot mereu
Dragostea ce pe toți ne cuprinde
Și ne duce spre limanul de sus
Unde-am fi tot mereu cu Isus
Unde-am fi tot mereu cu Isus,
Tot mereu cu Isus...