134.

Dor de tara, te-avânta

(Corul robilor evrei -„Nabucco”-G.Verdi) Dor de țară, te-avântă departe! Zboară lin spre-nsoritele plaiuri Unde blânde-adieri parfumate Scaldă munții și ceru-i senin. A Iordanului vale salută Și străvechile ziduri, azi sfărâmate. Mândre Sion, tu țară pierdută, Plângem toți pribegi al tău destin Înstrunați a profeților harfă Care-ascunsă în sălcii stă mută Amintind strălucirea trecută Unei vremi ce de mult ne zâmbea. Cântă harfă a noastră durere Plângi în strune a robilor soartă Sau revarsă în inimi putere Suferința să o știm a-ndura. Suferința să știm a-ndura, Suferința să știm a-ndura. Noi să știm a-ndura... (Corul creștinilor eliberați) Tot mai sus se înalță cântarea mea; Ea străbate văzduhul albastru Preamărind și slăvind mântuirea Ce prin Domnul Isus s-a coborât. Să-i cântăm Lui Isus Salvatorul, Mult Slăvitul în cer și pe pământ. O veniți toți cu laudele voastre Fericiți că El pe toți ne-a mântuit. Să răsune pământul cu tot ce-i pe el Căci din cer ne-a venit mântuirea Aleluia într-una noi toți Îți cântăm Și-Ți vestim Numele pe pământ. Cântă harfă a noastră cântare, Nu-nceta să vestești tot mereu Dragostea ce pe toți ne cuprinde Și ne duce spre limanul de sus Unde-am fi tot mereu cu Isus Unde-am fi tot mereu cu Isus, Tot mereu cu Isus...