128.
Nimic nu sunt, un strop de tina
Nimic nu sunt, un strop de tină
În care-ai pus un foc divin
Un ciob în care ai pus lumină
Pustiu din car' Tu faci un râu.
Nimic nu sunt, o trestie frântă
Din care faci toiag de fier
O luminiță fumegândă
Ce mâine va fi o stea pe cer.
Nimic nu sunt, un rob netrebnic
Chemat ca jugul Tău să-l port
Să dau deoparte piatra cea rece
Când Tu dai viața celui mort.
Nimic nu sunt, o cupă spartă
Din care faci un heruvim
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.
Nimic nu sunt, doar Tu ești totul
Și Tu Te-ai dat ca preț al meu
Făcând din pieptul meu chivotul
Ce poartă-n el pe Dumnezeu.
Nimic nu sunt, nimic sub soare
Dar Tu Te-ai dat pentru nimic
În veci să fii mereu mai mare
Iar eu în veci mereu mai mic.