114.

Oricine iubeste o floare

Oricine iubește o floare E-aproape de-un sacru mister. /: Oricine se-oprește-n cărare S-asculte un glas de izvoare (x2) E-aproape, aproape de cer. (x2) :/ Oricine iubește seninul Când soarele urcă-n eter. /: Oricine-și înalță suspinul Când licăre-n mare rubinul (x2) E-aproape, aproape de cer. (x2) :/ Oricine pe munții albaștrii Privește granitul sever. /: Oricine pe căi de sihaștri Străbate păduri de jugaștri (x2) E-aproape, aproape de cer. (x2) :/ Dar cine-a primit îndurare Din rănile Blândului Miel. /: Acesta e frate cu floarea Cu râul, cu munții, cu marea Și-oriunde îl duce cărarea tot cerul, tot cerul e-n el. (x2) :/