114.
Oricine iubeste o floare
Oricine iubește o floare
E-aproape de-un sacru mister.
/: Oricine se-oprește-n cărare
S-asculte un glas de izvoare (x2)
E-aproape, aproape de cer. (x2) :/
Oricine iubește seninul
Când soarele urcă-n eter.
/: Oricine-și înalță suspinul
Când licăre-n mare rubinul (x2)
E-aproape, aproape de cer. (x2) :/
Oricine pe munții albaștrii
Privește granitul sever.
/: Oricine pe căi de sihaștri
Străbate păduri de jugaștri (x2)
E-aproape, aproape de cer. (x2) :/
Dar cine-a primit îndurare
Din rănile Blândului Miel.
/: Acesta e frate cu floarea
Cu râul, cu munții, cu marea
Și-oriunde îl duce cărarea
tot cerul, tot cerul e-n el. (x2) :/