96.
Cea mai dulce vorbă-i harul
1. Cea mai dulce vorbă-i harul
Prin Isus Hristos venit;
El de vină-al nostru cuget
Pe deplin l-a curăţit.
R: Când dreptatea Lui cea sfântă
Ne osândea pe veci de veci,
Când eram fără scăpare,
Al Lui har ne-a mântuit.
2. Harul scapă din robie,
Dă lumină şi puteri;
De nădejde şi de pace
Umple sufletu-amărât.
R: Când dreptatea Lui cea sfântă
Ne osândea pe veci de veci,
Când eram fără scăpare,
Al Lui har ne-a mântuit.
3. El e-o mină de avere
La-ndemâna orişicui,
E izvorul bucuriei,
Este viaţa cea de veci.
R: Când dreptatea Lui cea sfântă
Ne osândea pe veci de veci,
Când eram fără scăpare,
Al Lui har ne-a mântuit.
4. Să cântăm deci Celui care
Ne-a adus slăvitu-I har!
El curând veni-va-n slavă
Şi cu El noi vom domni.
R: Când dreptatea Lui cea sfântă
Ne osândea pe veci de veci,
Când eram fără scăpare,
Al Lui har ne-a mântuit.
5. A lui Faţă toţi vedea-vom
La un loc cu sfinţii toţi,
Şi-om cânta în slavă harul
Ce-n iubirea-I ne-a adus.
R: Când dreptatea Lui cea sfântă
Ne osândea pe veci de veci,
Când eram fără scăpare,
Al Lui har ne-a mântuit.