91.
Mântuitorule, noi cu toți Te slăvim

1. Mântuitorule,
Noi cu toţi Te slăvim,
Când vedem dragostea Tatălui,
Pe-a Ta faţă lucind
Şi în lume vestind
Cât de-nţelept e şi puternic!
R: Ce iubire,
Căci venit-ai din cer,
Ca să mori pentru noi toţi,
Pentru-a noastră vină!
2. Mântuitorule,
Sânul Tatălui Tău
Este locaşul Tău cel de veci,
Dar Tu n-ai pregetat
Să Te faci om ca noi,
Murind de-o moarte ruşinoasă.
R: Ce iubire,
Căci venit-ai din cer,
Ca să mori pentru noi toţi,
Pentru-a noastră vină!
3. Cât ai fost de smerit,
Când în iesle-ai fost pus!
Şi-ai pribegit apoi, ca străin,
Fără nici un locaş,
Pe al nostru pământ,
Tu, Cel ce-Atotstăpânitor eşti.
R: Ce iubire,
Căci venit-ai din cer,
Ca să mori pentru noi toţi,
Pentru-a noastră vină!
4. Apoi, când Te vedem
Sângerând pentru noi,
Când Te rugai în Ghetsimani,
Stăm uimiţi de-al Tău har,
Când Te ştim cât de Sfânt,
Cât de curat şi nepătat eşti!
R: Ce iubire,
Căci venit-ai din cer,
Ca să mori pentru noi toţi,
Pentru-a noastră vină!
5. Şi-apoi, când Te privim
Pironit pentru noi,
Purtând osânda şi vina grea,
Te slăvim şi-Ţi cântăm,
Căci al Tău sânge scump
Ne-a curăţit de orice pată.
R: Ce iubire,
Căci venit-ai din cer,
Ca să mori pentru noi toţi,
Pentru-a noastră vină!