70.
Rătăcit-am multă vreme
1. Rătăcit-am multă vreme
Însetat de fericire,
Însa, vai! inima-mi tristă,
Nu gasea decât dureri.
Unde-i mâna atât de tare
Ca să poată dintr-odat,
Să m-oprească de pe drumul
Ce mă duce-n iaz de foc?
2. Astfel îmi ziceam întruna,
Când Isus mi-a zis duios:
Te iubesc, şi pentru tine
Mi-am vărsat chiar sangele!
O! Isuse, cu-a Ta mână,
De la moarte m-ai scăpat,
M-ai iertat şi, prin al Tău Duh,
Mi-ai dat altă inimă.
3. Vestea bună am primit-o
Şi iertarea am luat,
I-am dat inima atuncea
Fără să mă-mpotrivesc.
O! Isuse, cu-a Ta mână,
De la moarte m-ai scăpat,
M-ai iertat şi, prin al Tău Duh,
Mi-ai dat altă inima.
4. Duhul Sfânt atunci primit-am,
Care m-a pecetluit,
Şi-Acest Duh mi-adevereşte
Că eu sunt al lui Isus.
O! Isuse, cu-a Ta mână,
De la moarte m-ai scăpat,
M-ai iertat şi, prin al Tău Duh,
Mi-ai dat altă inimă.
5. Cu Isus eu merg acuma
Bucurându-mă întruna,
Pacea dat-atunci de Domnul
Nimeni nu mi-o poate lua.
Lui Isus, vreu să-I slujesc eu,
Căci atâta m-a iubit!
O! ce bine-i cu Isus azi!
Ce bine-i să fii iertat!