638.
Venind la regele iudeu, Isaia murmură
1. Venind la regele iudeu, Isaia murmura cu jale:
,,Aşa vorbeşte Dumnezeu: fă rânduiala casei tale,
/: Căci vei fi dus din patul tău,
Jos în ţărâna cea din vale!…” :/
2. Iar regele s-a-ntors plângând şi-a zis cu faţa la perete:
,,Tu ştii, Părinte bun şi sfânt, că Tu mi-ai pus pe
mâini pecete,
/: Că am umblat curat şi blând
Și n-au fost patimi să mă-bete!...” :/
3. Văzând Stăpânul cel Suprem acele lacrime umile,
El care ştie ce suntem doar umbre pale şi fragile,
/: I-a prelungit al vieţii ghem
Cu cinsprezece ani de zile. :/
4. Şi dacă mult s-a bucurat de anii aceştia Ezechia,
Strigaţi cu toţi în lung şi-n lat şi daţi de veste bucuria!
/: Căci iată nouă ni s-au dat
Nu câţiva ani, ci veşnicia! :/