630.
Acel ce pururi are grijă
1. Acel ce pururi are grijă
De orişicine-i în necaz,
Îţi numără şi ţie paşii
Şi lacrimile pe obraz.
R: Să nu-ţi pierzi la necaz credinţa
Şi nici nădejdea când ţi-e greu,
Nici dragostea când eşti la bine
Că-n ele-L vezi pe Dumnezeu!
2. El ştie cât să-ţi lase lupta
De greutăţi şi de-ndoieli,
La timp îţi va trimite harul
Prin care sufletul să-ţi speli.
3. El ştie cât să-ţi lase-n lume
Viaţa-n bine să-ţi răsfeţi
Şi să ţi-o ia când e să-ţi piardă
Comoara veşnicei vieţi.
4. El ştie când e de mustrare
Nevoie spre-ndreptarea ta.
El ştie flacăra-ncercării
Cât poţi să stai şi când s-o ia.
5. Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul
Îţi dă-n viaţă de-orice fel,
Pe El Îl ai când ai credinţa
Nădejdea şi iubirea-n El.