627.
Întoarce-te-acum la al tău Făcător
1. Intoarce-te-acum la al tău Făcător,
Acum cât e soare și lună,
Acum cât ești tânăr și poate ușor,
Căci viața aceasta se duce în zbor...
Și tu te vei duce la fel ca un nor,
Cu-aceia ce trec în țărână.
R: Până când găleata la fântână
Fără apă-n ea o să rămână.
Până când migdalul nu-nflorește,
Vino astăzi și te pocăiește!
2. Întoarce-te-acum cât mai poți mesteca
Și-ți afli-n bucate plăcerea!
Acum ești cu minte și poți judeca,
Dar mintea se pierde, se pierde și ea,
Iar mâinile tale când vor tremura
Vei vrea, dar n-o să ai putere.
3. Întoarce-te-acuma din multele căi
Pe care-ai căutat fericirea
Și lasă păcatul cu-a-sale odăi,
Căci slava aceasta e pentru cei răi.
Dar calea ce duce prin munți și prin văi,
Pe ea vei afla mântuirea.
4. Întoarce-te acuma copile iubit,
Acuma când încă tăria
Te-ajută să umbli, să fii fericit,
Căci și pentru tine, Hristos a murit
Dar și pentru tine există sfârșit,
Căci dincolo e veșnicia!
5. Întoarce-te până ce chipul de lut
Se-ntoarce din nou în țărână,
Iar duhul se duce în necunoscut,
În locul de-osândă sau Raiul plăcut,
Depinde în cine și ce ai crezut,
Cu-acela el o să rămână.