592.
Din adâncul iernii grele, primăvara o aud
1. Din adâncul iernii grele primăvara o aud,
Deşi timpul pare-atât de lung
Simt cum soarele-încălzeşte
Deşi nu văd decât nori.
Spune-mi, Doamne, când vii la noi ?
Oceanul oglindeşte licărirea zorilor
Şi eu cânt că ziua va veni.
Simt cum soarele-ncălzeşte în pofida vremilor,
Ziua-aceea când va veni ?
R: /: Ochii îmi ridic şi mă uit către cer
El va veni Isus Salvatorul,
Nu mai este mult și semnele sunt tot mai clare
El va veni! :/ El va veni!
2. Când privesc pe-ntreg pământul
Pot să spun nu mai e mult
Fiindcă timpul s-a apropiat.
Peste tot în jur e foame
Auzi moarte spre război,
Ziua aceea... cât va mai fi?