590.
Pe-un deal, pe-o cruce, pe-un lemn răstignit
1. Pe-un deal, pe-o cruce, pe-un lemn răstignit
A ales Domnul vieţii să moară.
S-a lăsat în piroane bătut, ţintuit,
Purtând a noastră ocară!
R: Se sfârşea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii plânşi, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
2. Deseori mă gândesc la Golgota şi azi,
La chinul, la moartea cumplită,
La sângele ce Îi curgea pe obraz,
La suliţa-n coastă înfiptă.
R: Se sfârşea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii plânşi, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
3. A lăsat cerul sfânt şi sublimul locaş,
A murit pe cruce-n ocară.
Să trăiesc şi să fiu unul dintre urmaşi,
Pregătindu-mi în ceruri comoară.
R: Se sfârşea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii plânşi, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
4. Azi Isus este viu, a-nviat dintre morţi,
Domneşte în cer în mărire.
A deschis pentru mine a cerului porţi,
A deschis ceru-ntreg pentru tine.
R2: Este viu, boldul mortii Isus l-a înfrânt,
Este viu Împăratul vieţii.
Va veni să ne ia, va veni în curând
Să ne ducă-n locaşul cel Sfânt.