585.
Doamne, bunătatea Ta îmi cuprinde inima
1. Doamne, bunătatea Ta îmi cuprinde inima
Şi mă face fericit, Domnul meu iubit.
De cu zori până-n apus numai harul Tău Isus
Îmi sfinţeşte inima și viaţa mea.
R: N-ai în lume-asemănare,
Nu e nimenea sub soare,
Nici in cer, nici pe pământ…
Cât eşti Tu de sfânt!
Dragostea-Ţi mă copleşeşte,
Pacea Ta mă linişteşte,
Harul Tău îmi dă avânt
Tot mai mult să-Ţi cânt.
2. Norii negri când apar, Tu îmi eşti un veşnic far,
Drumul Tu-mi călăuzeşti şi mă ocroteşti.
Şi din arșiță Îţi cânt numai Ţie, Doamne Sfânt,
Din izvorul Tău ceresc sufletu-mi sfinţesc.
R: N-ai în lume-asemănare,
Nu e nimenea sub soare,
Nici in cer, nici pe pământ…
Cât eşti Tu de sfânt!
Dragostea-Ţi mă copleşeşte,
Pacea Ta mă linişteşte,
Harul Tău îmi dă avânt
Tot mai mult să-Ţi cânt.
3. Doamne, pune-n gura mea totdeauna lauda Ta,
Numai Ţie vreau să-Ţi cânt pe acest pământ.
Până-n zori când vei veni Numele Tău voi slăvi,
Asta-i fericirea mea să-Ţi cânt slava Ta.
R: N-ai în lume-asemănare,
Nu e nimenea sub soare,
Nici in cer, nici pe pământ…
Cât eşti Tu de sfânt!
Dragostea-Ţi mă copleşeşte,
Pacea Ta mă linişteşte,
Harul Tău îmi dă avânt
Tot mai mult să-Ţi cânt.