585.

Doamne, bunătatea Ta îmi cuprinde inima

1. Doamne, bunătatea Ta îmi cuprinde inima Şi mă face fericit, Domnul meu iubit. De cu zori până-n apus numai harul Tău Isus Îmi sfinţeşte inima și viaţa mea. R: N-ai în lume-asemănare, Nu e nimenea sub soare, Nici in cer, nici pe pământ… Cât eşti Tu de sfânt! Dragostea-Ţi mă copleşeşte, Pacea Ta mă linişteşte, Harul Tău îmi dă avânt Tot mai mult să-Ţi cânt. 2. Norii negri când apar, Tu îmi eşti un veşnic far, Drumul Tu-mi călăuzeşti şi mă ocroteşti. Şi din arșiță Îţi cânt numai Ţie, Doamne Sfânt, Din izvorul Tău ceresc sufletu-mi sfinţesc. R: N-ai în lume-asemănare, Nu e nimenea sub soare, Nici in cer, nici pe pământ… Cât eşti Tu de sfânt! Dragostea-Ţi mă copleşeşte, Pacea Ta mă linişteşte, Harul Tău îmi dă avânt Tot mai mult să-Ţi cânt. 3. Doamne, pune-n gura mea totdeauna lauda Ta, Numai Ţie vreau să-Ţi cânt pe acest pământ. Până-n zori când vei veni Numele Tău voi slăvi, Asta-i fericirea mea să-Ţi cânt slava Ta. R: N-ai în lume-asemănare, Nu e nimenea sub soare, Nici in cer, nici pe pământ… Cât eşti Tu de sfânt! Dragostea-Ţi mă copleşeşte, Pacea Ta mă linişteşte, Harul Tău îmi dă avânt Tot mai mult să-Ţi cânt.