580.
De n-ar fi harul Tău cel mare
1. De n-ar fi harul Tău cel mare
Iubitul meu Mântuitor,
Aş fi rămas în groapa-n care
Nu-s mângâieri, nici ajutor.
R: De n-ar fi har, slăvitul har,
Aş fi pierdut şi-aş plânge în zadar.
De n-ar fi har, de n-ar fi har,
Aş fi pierdut şi-aş plânge în zadar.
2. De n-ar fi dragostea de Tată
Spre mine, fiul cel pierdut,
Aş fi pierit şi niciodată
Salvarea n-aş fi cunoscut.
3. De n-ar fi mantia-ndurării,
Veşmântul sufletului meu,
Aş plânge plânsul disperării
Fără răspuns când chinu-i greu.
4. De n-ar fi jertfa Ta, Isuse,
Şi sângele Tău scump vărsat,
Aş fi purtat pe totdeauna
Osânda pentru-al meu păcat.