578.
Ferice de poporul ce umblă-n lumina Feței Tale
1. Ferice de poporul ce umblă-n Lumina Feţei Tale,
Trăieşte Cuvântul și merge cu Domnul pe cale.
El nu se-ndoieşte căci are picioarele pe stâncă
E casa zidită ce valuri şi vânturi nu o mişcă.
R: O, Isuse, mare-Ţi este bunătatea Ta,
O, Isuse, Cuvântul Tău este lumina mea,
O, Isuse, de Duhul Sfânt fiind călăuzit,
O, Isuse, noi prin credinţă lumea-am biruit! (bis - final)
2. Cuvântul Tău Sfânt e plin de putere şi iubire cerească
El este o hrană a sufletului meu ea să mă crească.
Sămânţa cea bună care mă conduce în lumină
Adusă de Duhul și pusă în a mea inimă.
3. Pe calea îngustă este luptă, dar mergem înainte
Spre Ţara eternă unde ne aşteaptă al nost' Părinte.
Noi suntem ai Lui copii răscumpăraţi din astă lume
Pentru noi s-a plătit un preţ a lui Isus Sfânt sânge.