568.
Cum pâinea se dăruie-ntruna
1. Cum pâinea se dăruie întruna
La toţi flămânziţii din gloată.
Cum ea nu-şi aşteaptă cununa
Şi nici pentru jertfa-i răsplată,
Aşa să mă dărui Isuse
Ca pâine pe căile-Ţi drepte
Şi plată pe jertfele-aduse
Făptura nicicând să n-aştepte.
2. Cum apa ţâşnind din izvoare
Se dăruie oricând la oricine,
Cum ea pentru dulce-ai răcoare
N-aşteaptă să-i facă vreun bine,
Aşa să trăiesc pân' la moarte
Şi-ntreaga-mi viaţă predată.
Să fie-un izvor care-mparte
Iubire şi har fără plată.
3. Cum soarele-mparte lumină
La toţi nefăcând părtinire
Şi-n veac nu aşteaptă să vină
Vreun ins ca să dea mulţumire,
Aşa să-mi întorc totdeauna
Lumina vieţii curate,
Dar nici o virtute, nici una
S-aştept pentru-a fi lăudate.
4. Să-ndrept o, Isus tuturora
Privirea întreagă spre Tine
Căci Tu eşti, doar Tu aurora
Frumoasă de haruri depline.
Din Tine, Tu datu-mi-ai mie
Izvoare, belşug de izvoare.
/: Cuvine-se slavă doar Ţie
Şi Tatălui Sfânt închinare. :/